Background

Orgoliul sanatos intr-o relatie?!

  Astazi dupa ce am reusit sa ma ridic din patul meu de boala,am zis ca este un moment bun de a scrie ceva. Si gandidu-ma mult la ce anume as vrea sa scriu am ajuns la subiectul "orgoliu si ego".
  Nu cu multa vreme in urma am realizat ca suntem facuti in asa fel incat ne gandim mereu primadata la noi. Suntem egoisti orice ar fi si nu totdeauna intr-un mod care sa ne beneficieze, dar de multe ori intr-un mod in care iesim totdeauna in pierdere. Incercam sa explic exact aceasta idee sotiei mele. Pentru ca aveam un subiect asupra temei si ii ziceam ca totusi daca suntem atat de indragostiti, casatoriti si chiar in asteptarea unui copil, totdeauna vor fi momente in care ne vom gandi doar la noi si la orgoliul nostru. Iar acel moment v-a distruge ceva mai frumos care putea sa fie mai bine facut sau arata mai frumos daca era in "echipa" si nu de unu singur. Evident ca deja exista lume care se bate in piept si zice ca nu am dreptate, dar cea mai simpla dovada este acesta: De fiecare data cand esti pus sa faci cate ceva, intreaba-te din ce motiv o faci, pe cine beneficiaza?

  Ii ziceam sotiei mele cu tot ca suntem casatoriti amandoi avem visuri si am vrea sa facem ceva pentru noi, chiar daca prioritatile noastre sunt altele. Diferenta este ca am ajuns in momentul cand Dumnezeu iti da intelepciunea sa vezi ce este mai important. Inca mai vad cupluri care se cearta de-a lungul drumului si se manca intre ei si asta pentru ca fiecare gandeste la orgoliul sau si nu la ce se poate intampla daca isi lasa garda jos. Bineinteles ca daca amandoi sunt seriosi atunci incep cu scopuri bine definite in viata si stiu ce vor unul de la altul, dar asta se intampla in cazuri rare. Asa ca totul incepe cu "hei, ai vrea sa iesim la o cafea?" si dupa trec doua sau trei saptamani si inca nimeni nu a zis nimic important, totul este la zambete si rasete. Apoi trece jumatatea de an si cineva zicea ca atunci te trezesti si vezi defapt de ce esti cu persoana respectiva. Pentru unii poate trece un an, chiar si doi si nimic nu se intampla. Dupa se trezesc ca nu vor sa se mai "insele" unul pe altul asa ca incep certurile. Ce vreau sa zic prin asta? Este simplu atunci fiecare devine egoist si isi apara orgoliu. Fiecare dintre ei incepe sa traga in lucrurile care ii plac lui. El vrea sa mearga la cafea, dar ea nu bea cafea. Ea vrea sa se plimbe prin oras, el vrea la cinema. El vrea sa stea acasa la un serial, ea vrea sa viziteze Brasovul. Si acum dupa atata vreme nu mai vrea nimeni sa lase de la el. Fiecare are impresia ca ce vrea el este mai important si nu vede motivul de a se lasa mai prejos ca celalalt. Incepe totul de la lucruri mici si cu neintelegeri simple, apoi cu certuri asa pana a doua zi si pana nu te trezesti bine bine iti dai seama ca nu ati mai vorbit unul cu altul de cateva saptamani. Si toata dragostea care era intre voi, are un inceput de sfarsit.
  Deja aud cum va fug gandurile zicand "suntem adulti si gasim noi rezolvari la totul" daca totusi sunteti asa de mari "adulti" atunci de ce nu v-ati gandit de la bun inceput la ce urmeaza sa vina. Evident ca in viata exista mereu probleme si totul trebuie rezolvat pas cu pas, dar asta nu inseamna ca trebuie sa iti faci singur probleme si apoi sa iti bati capul sa le rezolvi. Daca erai asa mare adult aveai un scop bine definit de cand te-ai gandit ca si barbat ca ti-ar place sa iti petreci timp cu fata respectiva. Dar si atunci ai fost un mare egoist, te-ai gandit doar sa iti satisfaci pofta si sa te simti tu bine.

  Subiectul egoism si orgoliu nu se opreste doar la punctul acesta, multi sunt egoisti chiar si dupa casatorie. Sotul nu vrea sa duca gunoiul, sotia face de mancare ce ii place ei, el isi invita prietenii in vizita in fiecare zi, ea sta toata ziua la cafele cu prietenele, el nu ar schimba un scutec la copil, ea  nu ar face curatenie doar odata pe saptamana si povestea poate continua. Vedeti voi, toti putem avea o anume varsta si putem zice ca suntem adulti. Dar sa fi matur si sa ai capacitatea mintala sa gandesti ceva mai mult decat pentru tine, este mare lucru.





  Totusi exista orgoliu si egoism sanatos intr-o relatie, atunci cand totul nu se rezuma la mine si la eu. Cand tot orgoliul se rezuma la noi. Ce vreau sa zic prin asta este ca daca orgoliul si egoismul tau duce la o relatie mai buna pentru amandoi si realizati ca acum sunteti o unitate, atunci este cand totul este sanatos. Cineva deja zice ca daca egoismul vostru deja va priveste pe amandoi atunci dupa definitie nu mai este egoism. Dar daca pe cei doi ii privim ca si una, pentru ca altfel cei doi nu vor putea niciodata sa convietuiasca si niciodata nu vor putea pasi impreuna, daca ei nu sunt una.. atunci inca se aplica definitia avand in vedere faptul ca interesele lor sunt egoiste privind pe ei doi fata de restul lumii.

  Nu iti bate mult capul cu asta. Nu sta si a te gandi cum sa aduci totul sub controlul tau sau cum sa faci sa iesi tu castigator avand ambele lucruri. Sa fiti si doi dar sa iti implinesti si dorintele tale fara sa te intereseze ce vrea ea, pentru ca asa ceva nu exista. Vrei o armonie si o pace launtrica, impaca-te cu idea ca trebuie sa lucrati impreuna si incet incet sa deveniti una. Nu pe ideile care le-ai primit in educatia ta si nu pe ideile care sunt strecurate de prietenii tai. Trebuie sa fi tu si ea. 

Follow me on Blogarama

Leave a Reply