Background

Sarcina ei si fetita mea.

  Deja din primele zile cand mi-a zis ca este insarcinata am vrut sa tot scriu. La inceput ma gandeam inca nu scriu nimic public ca cine stie, este doar undeva la a doua luna si orice se poate intampla. Astazi suntem undeva la trei luni si ceva. Bine inca nu am postat public pentru ca mi-a venit asa idea sa scriu totul si abia la nasterea fetitei mele sa postez articolul.
  Am fost luni la ecograf si toata lumea zicea ca abia undeva la luna a cincea ne vor zice sexul copilului. Dar doctorul nostru a fost asa de prompt. Adica dupa ce mi-a aratat ca are manute faine si cap dragut si a zis ca totul pare a fi bine, s-a uitat asa tinta la mine inainte de a se ridica de pe scaun si mi-a zis "se pare ca vom avea o fetita sanatoasa". Evident ca fiecare tata ar vrea un fiu, dar cand mi-a zis parca mi-a crescut inima. Deja ma gandeam si eu uite printesa lui tata.
  De cand cu sarcina am inceput parca sa documentez momente. Parca invat asa in fiecare zi cate ceva si vad ce inseamna sa ai un copil prin casa. Chiar daca mai avem undeva la sase luni pana ii aud plansul parca si acum este pe aici. Dar sarcina este diferita. Alice oboseste mai repede, totdeauna ar dormi si nici nu mai zic de greturi. Am invatat totusi sa ajut mai mult pe acasa. Nu cred ca este asa mult sa spal vasele, sa aspir, ba chiar sa fac de mancare. Adica in cele din urma o ajut cu ce pot ca sa ii usurez toata situatia asta cu sarcina. Daca totusi are de purtat printesa mea pentru urmatoarele sase luni atunci macar atat sa fac si eu.
Miercuri 18.01.2017





 Eram in Paros cand imi zice Alice ca fratele ei Andrei, pentru ca nu putea sa ii pronunte corect numele ii zicea "Ala". Tot asa si pentru mine Alice a ramas "Ala".
De obicei daca lucrez de noapte dimineata nu ma trezeste Ala. Ma lasa sa dorm pana ma trezesc eu de unul singur si cum eu pot dormi si peste doisprezece ore i-am zis ieri seara sa nu ma lase sa dorm cand pleaca ea. Am descoperit ca daca ma trezesc dimineata si adorm iar undeva pe la ora cinci dupamasa atunci nu imi este asa somn peste noapte. Asa si a facut. Dimineata la opt fara ceva m-a trezit ca pleaca si in timp ce ne rugam, inainte sa plece, a luat-o niste ametelii si abia mai statea in picioare. La inceput m-am ingrijorat dar isi revenise parca si a iesit pe usa. Asteptand liftul am stat si m-am uitat la ea si iar am vazut ca se clatina in stanga si dreapta si parca nu mai pleca. Atunci m-am speriat, avand in vedere ca eu stiu cum este sa lesini si toate alea cu povestea mea, am zis catre ea "haide inapoi in casa ca nu mergi niciunde asa". A venit s-a pus in pat si a dormit pana spre ora zece.
  Crede-ma ca in momentul acela o singura scena aveam in cap. O vedeam asteptand tramvaiul in statie si chiar cand el venea catre statie ea lesina in fata lui. Asa ca am zis nu se poate, ramane astazi acasa si gata. In momente ca si acelea stau si ma gandesc oare prin cate trece ea ca si femeie in timpul sarcinii. Adica nu este indeajuns ca in fiecare zi ii este rau si orice ar manca trebuie cel putin odata pe zi sa vomite, nu este indeajuns ca se ingrasa si ea se vede in oglinda tot mai schimbata, sau ca hormonii ii joaca asa niste feste incat nici ea nu se mai recunoaste pe ea, trebuie sa se mai imbete si de cap sau cine stie sa si lesine.
  Cred ca in aceste noua luni am sa invat  sa imi respect mama mai mult ca orice pe acest pamant. Si nici nu mai aduc in discutie mamele singure, care au fost nevoite sa treaca prin toate acestea singure, fara putin de sprijin sau mangaiere. Poate ca pentru mine ca si barbat aceste luni sunt doar o perioada de schimbare pentru sotia mea cu un rezultat atat de minunat incat voi fi fericit toata viata mea. Dar pentru ea, este o vreme de greutate cu multe schimbari si incercari.


Luni 30.01.2017

  Astazi de cum m-am trezit nu m-am simtit asa bine. Defapt stiu inca de sambata ca este posibilitatea sa fiu racit, dar astazi m-am trezit si nu imi puteam tine ochii deschisi. Aveam iar febra in corp si nu puteam nici sa stau in picioare. Cu toate astea Ala a venit acasa si a avut grija de mine. A facut de mancare, mi-a dat medicamentele, m-a lasat sa dorm si mi-a facut ceai. Nu era destul de obosita cu sarcina, eu tot o intreb daca totul e bine de fiecare data cand sufla mai greu si ea zice "sunt ok, acum obosesc mai repede si suflu mai greu, e ceva normal", acum avea grija si de mine. Poate sa faci un ceai sau sa aduci medicamente nu este atat de obositor pentru un om, dar pentru ea fiind insarcinata mie mi s-a parut destul de mult. In loc sa am eu grija de ea, pentru ca si ea este racita, are ea de mine pentru ca eu am facut primul febra. Si asta este inca una din acele zile in care ea poarta fetita noastra dupa ea si totusi reuseste sa mai faca si alte lucruri prin casa. Evident ca stiu ca nu este invalida, dar tu ai incercat sa fii insarcinata si sa stai in picioare pentru toate lucrurile care trebuie sa le mai faci prin casa?
 Joi 02.02.2017





 Saptamana trecuta am decis ce nume ii punem la fetita noastra mica. Mergeam la seara de staruinta la biserica si inainte sa intram in curtea bisericii tot vorbeam si eu am zis instantaneu ca asa ramane numele si am ales Agnes Chloe. Si Agnes cat si Chloe sunt de origine greceasca care cu timpul au fost traduse in limbiile latine. Cu toate aceasta sarcine ei nu este mai usoara dar micuta noastra deja se misca la doar patru luni si ceva. Ce este interesant este ca atunci cand misca si merg eu langa Ala sa simt si eu ceva, printesa mea deja se linisteste ca si cum s-ar ascundea de mine. 
 Dar ce pot face eu ca sa ii fac sarcina mai usoara? Crede-ma ca incerc totul. Deja aspir de fiecare data cand vrea sa faca curatenie si curatesc baia pentru ca in baie folosim clor si pe ea deja o strange de gat cand il simte in aer. Ajut la tot ceia ce inseamna efort fizic si dificultate fizica. Aspir, intind haine, adun haine, ajut la schimbarea lenjeriei de pe pat, spal vase, etc. Si toate astea pentru ca am observat ca cu cat ii creste mai mare burta cu atat se oboseste mai mult. Inainte putea sa faca totul si nu zicea nimic. Acum e destul sa aspire si deja sufla greu. Ba chiar zilele trecute era tare obosita si abia avea aer, asa ca am intrebat-o ce a facut de a obosit asa si raspunsul ei a fost "am dat cu mopu si am sters praful" pentru mintea mea asa ceva nu te poate obosi si totusi este obositor pentru ea. 
 Nu este usor sa porti ceva mic cu pofte, greturi si schimbari de stare in tine. Asa ca daca poti sa faci pentru ea in timp ce ea aduce pe lume printesa ta, iubirea vietii tale si omuletul care iti va schimba lumea atunci fa-o fara nici un regret. Ce este foarte important in timp ce faci toate astea, este sa tii minte ca ea se schimba, corpul ei se schimba foarte mult si fata pe care tu ai cunoscut-o atunci acum este total altcineva. Asa ca nu uita sa o suporti la fiecare pas si sa o faci sa se simta bine in pielea ei. Sa se simta fericita cu toata sarcina si toate schimbarile care vin cu ea. Pentru ca asta este important si pentru copil si pentru ea. Nu uita ca in timpul sarcinii tot ce sotia ta traieste, simte si acel mic copil care este legat cu ea pentru urmatoarele noua luni. Eu unul incerc sa o fac in fiecare zi sa rad si sa fie fericita. Fiecare zambet pe fata ei stiu ca este si pe micuta mea Agnes si atunci sunt un tata implinit. 

Miercuri 01.03.2017


  Astazi am avut parte de cea mai mare fericire din lume. Alice imi zice ca micuta noastra incepe si se misca undeva intre orele 11-12 seara. Asa ca aseara m-am pus langa ea si am ras si am zambit si am povestit cu micuta mea printesa. Alice zicea ca se misca asa de mult si ca parca o simte fericita. Dar in dimineata asta, inainte sa plec la lucru mi-am luat cinci minute cu Alice si am stat de vorba cu fetita mea. O tineam pe Alice de burtica si povesteam cu micuta mea Agnes, la care dintr-o ´data am simtit ceva ca si o miscare de muschi. Atunci chiar zice Alice ''vai ca asa mi-a dat una acum''. Am inceput sa rad si in mine inima batea mai tare pentru ca pentru primadata am simtit-o miscand. 
Nu pot sa iti explic ce inseamna sa stii ca vine pe lume un om micut si plin de energie care reactioneaza la fiecare miscare pe care o faci tu. Dar iti promit ca pentru mine este o fericire imensa care nu imi da liniste. Acum ma simt implinit. Daca pana acum am crezut ca este indeajuns ca sunt casatorit si ca Alice este tot ce imi lipsea acum pot sa zic ca defapt mai lipsea ceva in viata mea. Acest copil deja a schimbat modul in care vad eu viata. 
  ''Fetita mea, deja.. imi schimba viata'' este titlul la articolul care il am in minte de azi dimineata. Este totul despre cum un copil te maturizeaza si te schimba atat vorbind spiritual cat si material. Poti sa citesti articolul ca sa vezi si tu ca nu este atat de rau sa fie sotia ta insarcinata si nu esti atat de nepregatit pe cat crezi tu. 
 Dar lasand toate astea la o parte astazi mi-am simtit micuta miscandu-se. Astazi am primit primul semn de viata ca ma iubeste. Avand in vedere ca Alice tot zicea seara cand ii mai cantam ca se micsa si tare mult se bucura cand imi aude vocea, acum chiar stiu ca este asa si ma bucur ca pe langa copiii care cu timpul au trecul pe langa mine si i-am vazut zambind, acum vine copilul meu ca sa imi umple viata plina de zambete. 

Marti 04.04.2017




  De cateva zile tot sunt pornit asa sa mai scriu ceva despre fiinta aceasta mica care face multa galagie in burtica. Cu vreo doua saptamani in urma imi zice Alice ca a inceput sa sughite micuta noastra. La inceput am crezut ca glumeste si imi zice sa imi pun urechea si sa ascult. Imi pun urechea si ascult iar in momentul acela micuta noastra capoasa imi da asa un avertisment direct in ureche. Stau si ascult in continuare si realizam cu Alice ca nu ii place deloc ca sughite. Sughite de doua trei ori dupa care de ''nervoasa'' se scutura in burta. Ce am mai observat in ultima vreme este ca ii place zgomotul iar atunci cand este liniste ii place sa faca ea galagie. La ultima consultatie nu a vrut deloc sa isi arete fata. Se ascundea dupa maini si picioare si statea nemiscata chiar daca doctorul a incercat sa o deranjeze. Iar dupa ce am ajuns acasa dupa consultatie se misca asa de mult ca puteai sa vezi valuri pe burtica lui Alice. Nu mai este mult si micuta aceasta va umple de culoare vietiile noastre. 
Multa lume ma avertizeaza de galagie, plansete si scutece schimbate dar va spun sincer nu ma vad deranjat deloc de asa ceva. Eu imi imaginez fetita mea, un copil linistit asa cum am fost si eu din cele spuse de mama. Cu toate acestea se mai adauga inca o luna frumoasa la asteptarea dupa micuta mea Agnes. Si tot astazi este ziua mea, inca un motiv de o mica bucurie. Acum un an pe vremea asta facea ''searcihng'' pe avionul liniei Air India si ieri faceam exact acelasi lucru la exact aceiasi ora. Insa de acum un an, pana astazi multe sau schimbat. Si intr-un an de acum multe se vor mai schimba. Este interesant cum viata se schimba si cum lucrurile iau o trasatura.
Pana ce voi scrie iar ma rog doar ca la urmatorul ecograf sa isi arete fata copila asta care seamana asa mult pe noi.

Duminica 19.05.2017



  Astazi am fost si am cumparat patutul pentru micuta noastra. Nu pot sa va explic cat de mult imi place cand il vad in dormitor. Avem un apartament de 50m2, unii din voi deja stiti ca v-am povestit cum am masurat apartamentul si am mers sa cumparam mobila iar apoi am juca tetris cu ea prin casa ca nu ne-am uitat la latimea mobilei. Asa ca acum am mutat biroul din dormitor pe hol, pentru ca inca nu avem o garderoba si in locul lui am pus patutul pentru Agnes. Este ceva simplu in alb dar este perfect. Parca deja a schimbat aspectul dormitorului. Este foarte dragut sa vezi cum in camera intra patul si ii da un aspect asa de uimitor. Stateam si ma uitam la el si ma gandeam oare cum a fi pe cand a plange. Langa birou am lasat o veioza inalta pe care am decorat-o eu pe acel picior al ei cu niste luminite cu beculete. Si acum stateam cu Alice si ne gandeam cum vor ramanea alea aprinse peste noapte ca sa ne putem trezi si sa o vedem cand plange. Dormitorul nostru deja a primit un aspect mai frumos si parca coltul acela de camera a devenit mai fericit. Deasupra patului deja avem ceva decoratii facute de Damaris verisoara lui Alice. Poate postez intre timp prin articol si o poza la fiecare zi in care am descris ceva si atunci poate aici postez acel colt. In orice caz mi-a umplut inima acel mic patut.
  Deja duminica face si Alice 8 luni de sarcina si oficial mai avem doar pana in Iulie. Asteptam amandoi cu nerabdare pentru ca deja am vazut cum se misca si raspunde la noi ca si cum deja ne vedem si ne bucuram amandoi.


Joi 01.06.2017



  Stiti acel sentiment cand este copilul mic si il prinzi de picioruse si il simti asa fin? Intreb acum pe cei care totusi au avut cat de cat de a face cu un copil mic. Este asa frumos fin si parca ti-ar place sa ai si tu pielea asa. Eu de cand a ramas insarcinata Alice abia astept pe micuta mea ca sa ma joc cu picioarele ei si sa o prind asa de maini si de burtica. Parca ma vad asa ca o fetita mica care se joaca cu o papusa. Zilele trecute cum am primit concediu de la lucru, cum am povestit si in articolul scris de acum cateva zile "Un weekend fara Alice" , asa ca am avut mai mult timp sa stau cu mana pe burtica lui Alice si sa o simt pe Agnes cum se tot misca. Zilele trecute tot dadea cu ambele picioare si in dreapta si stanga si ii vedeam talpulele prin burtica. Tineam mana si odata la atat apasam cu degetul inapoi si parca bucuroasa sau nervoasa, nu stiu exact sa zic, dadea inapoi ca si cum uite ca iti raspund si eu. La care odata isi arata talputa pe burtica si ramane acolo. Ca si cum nu mai vroia sa isi ia piciorul inapoi. Asa ca imi iau degetelul si ii imping talputa inapoi in burta si atunci ea imi da asa nervoasa cu piociorul ca in semn sa ii dau pace. Nu pot sa va explic ce sentiment am avut atunci cand i-am simtit talpa si cum i-am atins piciorul. A fost ceva nemaipomenit. 
  Ce sa mai zic de noaptea trecuta cand m-am trezit pentru ca ma tot ghiontea Alice si defapt cand m-am trezit ea dormea dusa. Atunci am realizat ca mana mea era sub burta lui Alice si cineva de acolo se simtea tare deranjat de mana mea. Nu va pot explica cum dadea in mana mea cu piciorul si nu ii placea ca este inghesuita de mana mea.
  Pana la urma sa ai copii este ceva frumos. Alice zice ca sunt draguti pana la o varsta si dupa o varsta. Mijlocul nu prea ii place. Eu unul abia astept sa descoper impreuna cu ea cum este acel mijloc si sa realizam ca este ceva foarte frumos. Cu fiecare varsta parca vad ca este o alta persoana. Asa ca daca va ganditi ca este greu si ca nu vreti copilasi. Va zic eu ca este ceva nemaipomenit chiar daca Agnes a mea inca nu imi plange in urechi. 

Miercuri 07.06.2017


  Astazi este una din acele in zile in care ne intrebam daca nu cumva micuta noastra ne face o surpriza si ne fugareste pana la spital ca sa ii auzim glasul. De dimineata s-a trezit Alice cu niste dureri si ne intrebam daca nu cumva astazi este ziua. Dar pana acum nimic nu s-a intamplat. Este deja jumatate de zi trecuta si asteptam. Am intrat in ultimele zile de sarcina si suntem ca pe ace. Asteptam cu nurabdare sa o vedem si sa ne distram de o fiinta care seama atat de mult cu noi. Parca nici nu realizam cand au trecut noua luni si totusi nu mai este mult. Luna asta chiar am facut un an de la nunta si acum inca o bucurie pentru noi in aceiasi luna. Micuta noastra v-a fi o bucurie pentru familiile noastre. Mama cred ca a sunat-o pe Alice toata saptamana si a intrebat-o daca nu cumva se gandeste sa nasca. Chiar ieri fiind sambata si avand in vedere ca am avut liber de la lucru, am iesit in oras cu Alice si am mers la film. Intre timp suna mama si ii scriu mesaj ca nu pot vorbi iar primul gand care ii trece prin minte este daca nu cumva suntem la spital pentru ca nici unul nu putea vorbi la telefon.
  Am ajuns in ultimele zile si toata lumea asteapta cu nerabdare. Poate ca aceasta va fi si una din ultimele zile scrise in acest articol. Singura zi care o voi mai scrie aici este probabil ziua nasterii si detaliile micutei noastre. Va dau si voua un indiciu asa cum am primit si eu, micuta noastra are aproximativ 3,5Kg din cate zicea medicul. Deci avem o fetita cat de cat marisoara.


Duminica 16.07.2017


  Si momentul adevarului a sosit. Astazi 31 Iulie la ora 10 micuta noastra si-a luat prima gura de aer. Am auzit-o plangand si ne-a zis ca este si ea printre noi. De ieri, 30 Iulie, la ora noua suntem la spital. Am mers si noi mai tarziu pentru ca Alice s-a trezit de la cinci dimineata cu dureri dar am zis ca asteptam sa fie ceva mai intens. Asa ca pe cand am ajuns la ora noua dupa consultatie ne zice ca este dilatata patru centimentri si ca o interneaza ca de acum este un inceput de sfarsit al sarcinii. 
  In mintea mea ma gandeam ca gata inca doua trei ore si imi vad fetita. Dar de unde, ca micuta noastra capoasa a stat pana a doua zi dimineata la noua cand abia a inceput sa isi arate capusorul. A fost greu sa o vad pe Alice in dureri si in noaptea trecuta am invatat sa imi iubesc mama si sa o pretuiesc mai mult ca niciodata. In vremurile cand eu m-am nascut lumea nu stia de anestezie, asa cum defapt a cerut sa primeasca ea si totusi avea dureri. A trebuit sa vad si eu ce inseamna durere ca sa stiu sa o pretuiesc pe mama. 
  In cele din urma micuta noastra are 3466kg si 50cm lungine. Este o fata mare cu ochi chinezesti si buze mari. La prima impresia Alice a zis ca tot seamana cu mine, de altfel asa cum si-a dorit si ea. De acum Domnul sa ne ajute si sa avem rabdarea si intelepciunea necesara sa o creste pe micuta noastra.


Luni 31.07.2017


Acestea au fost noua luni din sarcina sotiei mele si noua luni in care fetita mea a crescut si s-a pregatit pentru lumea aceasta. Dumnezeu sa imi ajute sa o putem creste cu Alice impreuna pentru imparatia S-a si sa avem intelepciunea necesara cat si rabdare.

Follow me on Blogarama

8 Comentarii:

  1. Felicitări! Să fiți sănătoși și să aveți răbdare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragilor, ceva similar am trait si eu: o nastere foarte grea, depresie si o perioada de lauzie ingrozitoare. Nimeni nu ma intelegea sau asa aveam impresia... Nimeni nu ma putea ajuta cu adevarat. Mi se parea totul greu, inainte de a fi frumos. Dar incetul cu incetul lucrurile evolueaza in bine. Trebuie sa aveti rabdare si forta, sa va sprijiniti unul pe altul. Cand cedeaza unul, celalalt tb sa fie sus. Se va termina perioada colicilor... Eu abia dupa 18 luni am dormit mai mult de trei ore (legate). Alte femei au altfel de experiente. Altele braveaza.

      Ștergere
    2. Sa speram ca totul a decurge mai bine de acum.

      Ștergere
    3. Puteti spera pentru ca asa se va intampla. Tot ceea ce se intampla, fie greu, fie obositor, fie dureros...e temporar. Vor veni perioade mai usoare, mai frumoase. Pana atunci...curaj! Viata nu e o postare pe facebook.

      Ștergere
    4. Puteti spera pentru ca asa se va intampla. Tot ceea ce se intampla, fie greu, fie obositor, fie dureros...e temporar. Vor veni perioade mai usoare, mai frumoase. Pana atunci...curaj! Viata nu e o postare pe facebook.

      Ștergere