Background

O scrisoare pentru MAMA!

Salut mamica,


 de cand Alice a venit acasa ii este destul de greu. Am crezut ca tot ce a fost greu a trecut atunci cand ea a nascut, sau ma rog in acele noua luni de sarcina. Cel putin pe instagram nu ai postat poze in care sa plangi sau sa iti zici durerea. Am vazut doar video cu un copil care rade si este fericit, cu tine zambind ca fetita ta doarme si cu sotul tau care nu este deranjat de nimic. Explica-mi si mie mama cum este dupa sarcina. Pentru ca vad pozele si aud doar de bine. Aud ca manca bine fetita ta si ca doarme la fel de bine. Nu plange este linistita si dupa cate imi zicea cineva ai avut o sarcina usoara si sunteti amandoua dupa sarcina sanatoase. Pe retelele sociale apare totul roz, dar adevarul unde este?

  De ce te intreb toate acestea mama? Pentru ca Alice de cand a nascut parca a lasat o greutate jos si a ridicat alta. Da, tu mama care zici ca totul este bine vreau sa iti zic eu cum este la mine. A nascut si adevarul este ca nu a fost deloc usor. A plans, a durut-o, mi-am cerut iertare, dar a nascut. Sarcina a durat noua luni si nasterea lui Agnes a durat doisprezece ore, dupa toate acele ore au fost amandoua sanatoase. Ne-am bucurat trei zile in spital in care a fost somn, cac si mam cum imi zicea si mie mama. Dar mama, am venit joi acasa si parca am deschis cutia care era mai putin frumoasa langa cadoul primit. La doar cateva ore Alice plangea si ma intreba "De ce plang?". Iti spun drept ca nu am avut raspuns "am zis doar este normal asa, dupa nastere" si in sinea mea ziceam "hormonii". Starea ei emotionala cu timpul a devenit mai grea plangea din ora in ora fara motiv si dupa se panica pentru ca nu stia ce aduce ziua de maine. Apoi o zi dupa  imi zice ca a citit pe net si ca are simptome ceva legat de furia laptelui si o intreb "de ce, ce s-a intamplat?" , imi explica ca ii sunt tari sani si nu ar trebui, pentru ca face mastita. Mama nu mi-ai spus ce este mastita, tu ai zis ca totul decurge bine dupa nastere! Si acum ajungem in a treia zi cand Agnes decide ca daca Alice este suparata atunci nu vrea nici ea sa mai stea linistita noaptea. Are dureri de burta si scaunul ii este greu, dar ziua doarme ca un inger de parca noaptea nu ar mai fi tot ea in pat. Si tot in aceasta zi Alice incepe si plange pentru ca este a treia noapte si ea saraca nu a dormit inca opt ore in trei nopti.
  Mama iti scriu ca sa iti zic ca noua luni de sarcina nu au fost usoare, doisprezece ore la nastere au fost sfasietoare, dar de cand a iesit de la spital parca ma rog in fiecare zi sa raman pe linia de plutire pentru ca trebuie sa fiu tare. Mama de ce minti si zici ca totul este bine? De ce zambesti si spui ca toti sunt sanatosi. La doar trei zile ai depresie, la o saptamana ai furia laptelui si la doua deja mastita. Iar fetita ta nu doarme noaptea si tu stai si plangi, te strezi si te framanti. Cum ai putut tu mama sa minti sa zici ca totul este bine? Unde este adevarul? Ai pus poze razand, video frumos si la story ai avut doar momente pline de fericire.

  Iar tie mama, care astepti cu drag inca un copil, sa stii ca nu totul e roz si unicorni zburatori care sunt gata sa iti implineasca dorintele. Este bucurie si fericire. Iti umple inima cand zambeste si sta cu ochii mari si se uita spre tine, dar tot asa este si plans, durere si suspin. Sa nu te astepti ca iesi din spital si sari inapoi la rutina ta din fiecare zi. Spalat, calcat, curatenie, acestea incepi sa le faci undeva la vreo doua poate chiar trei saptamani dupa nastere. Sa nu crezi ca acest copil nu plange si este linistit, acum nu il doare nimic dar incet incet incepe totul. Crezi tu ca ii faci program si il respecta, acum zici tu dar atunci dansezi dupa cum plange el. Da mama, sa stii nu este asa usor dupa cum toti zic si toti arata. Ai grija ce astepti si primeste ajutorul tuturor, pentru ca ai nevoie. Sotului tau sa ii zici sa isi ia liber de la lucru si sa stea cu tine zi si noapte. Ca sa fiti iar sanatosi toti, pentru ca dupa nastere nu este atat de multa sanatate. 


  Eu mama deja am trecut pe acolo si astazi sunt doua saptamani. Fetita mea rade si zambeste la glasul meu, dar noaptea este destul de greu. Ziua este alaptata si doarme pana nu mai poate iar noaptea facem pe rand ca sa o adormim inapoi. Alice este acum mai bine, chiar astazi am fost cu ea pana la spital pentru ca a facut febra. Ii ardeau sani si avea dureri asa ca ne-a zis medicul ca a facut mastita. Intreba el daca alapteaza Alice, cat de des si daca isi pompeaza laptele tot afara. Evident ca ne-a zis si noua mama sa avem grija ca primadata faci furia laptelui si apoi mastita daca nu scoti laptele tot din san si am avut noi grija cat s-a putut dar aparent nu a fost destul. Insa in cealalta latura putem multumi lui Dumnezeu ca depresia aproape a disparut si acum nu mai plange asa de mult. Ingrijorarea este mereu acolo, nu esti niciodata sigur daca faci totul bine. Dar depunem efort cat mai mult si speram ca munca noastra da roade. Agnes acum doarme in patutul ei dupa ce a dormit vre-o trei ore pe mine, iar Alice de langa mine a sarit tot odata la o ora ca ceva a patit fata. Apropo de somn, sa o mai lasi pe fetita ta sa doarma langa tine, te ajuta si pe tine si pe ea dar nu prea mult si nu prea des ca dupa nu o mai scoti din pat si nu mai ai de ales. 
 Acum spre sfarsit sa ai grija. Te roaga mult si aduna putere de pe acum cand inca nu esti la inceput.





PS: Nu scriu mamei mele, scriu mamelor care spun ca totul este bine si se ascund dupa niste poze si zambete false. Sarcina, nasterea si primele luni dupa nastere nu sunt deloc usoare. Asa ca nu va mai ascundeti pe retelele de socializare. Spune-ti adevarul ca sa invete si alte mame.




Follow me on Blogarama

Leave a Reply